Pentru că George și-a luat vacanța dintre sezoane, mi-am amintit să-mi amintesc de Muncel. De Draga mea și de Groapă și de Vie! De brazii înnalți care mi-au amintit mereu unde-i casa și dealuri și văi și râpe și-uluc. De deal și de sat, de păduri și de-ogradă. Mi-am amintit să-mi amintesc de cer și de stele și de iarba care crește, mai verde… și de-un soare de mai!
Mi-am amintit să-mi amintesc de vară, cu praf și cu ploi și cu turte în drum; de iarnă, cu vin fiert și cu gheață, cu găluște și cu mirosul de fum. Mi-am amintit de toamnă, cu frunze și ploaie rece și nasuri roșii și ceaiuri și copiii din drum; de primăvară cu flori și gorgoase, cu miresme și fânul din toamnă ce arde și face fum.
Mi-am amintit să-mi amintesc că mai vreau acolo și că nu ar trebui să mai plec niciodată, că drumul ma cheamă, la joacă, cu copiii, la joacă… pe ulițe și prin iarbă, prin lanuri și vii, și la nucul din ogradă.
Și-am mai fost și mă mai duc, și mi-e dor să-mi amintesc că ieri iar o trebuit să ma plimb prin livadă, să zgaibăr copacii și să fug prin porumb, să trag de timp să mai treacă. Să n-am laptop și treabă, s-am doar voie și timp, să mă plimb și s-ascult. Să vorbesc, să hoinăresc, să alerg și să uit. Să ma plouă, să ningă, să stau și s-ascult.
Mi-e dor de Mama… și Tata, de neamuri și rude, de casă și-acasă, să stau, să nu uit.
Mi-e dor de sobă, de duduit de mere pe casă, de grâul din pod și de miros de zahăr și fum. Mi-e dor de colbul din drum și de ploaia de vară. Mi-e dor de guturaiu de toamnă, de gerul de iarna și de-un soare de mai.
Mi-e dor de flori de vișin, de apa din pârâu, de frunze de nuc și de omătul din sat. Mi-e dor de mascațiii de la poartă, de pomene, de foșnetul din ogradă și fum, de lanul de grâu și de mucenicii din rolă.
Mi-am amintit că o sa-mi fie iar dor de mine și de-acasă. Mi-am amintit de cerul de noapte, plin de stele, fară lanterne și felinare pe drum. Și cum ne jucam noapte de noapte, pe ulițe și-n drum, sub salcâmi plini de floare, sub plopi fără griji și răchita din drum.
Și-mi amintesc și de livadă, de pruni și de meri, de peri și vișini, și de vie și nuc. Îmi amintesc de soreancă, de păpuși de porumb și de plăcinta de glod.
Îmi amintesc de corabia din nuc, de trăsura de pe coteț și de conacul din fân. De cortul din pături de pe gard, de plaja din vie și de campingul de pe câmp.
Și n-am uitat nici de dulceață, de magiunul cu nuci sau de chisălița din ceaun. De turte cu zahăr, mămăligă sau roșii. Toate erau deserturi de-o seamă și dulcețuri de soi.
Îmi amintesc toate astea și le-aș vrea înapoi. Să mai fug din ogradă, in livadă, gradină și-apoi prin grădini, direct pe potecă să-ajung iar pe Groapă și de-acolo pe drum, iar pe Draga, la joacă, sub copaci, prin pârâu.
Să ajungem la vie, uzi, murdari și râzând. Să ne jucăm de-a copiii, să citim și să plangem la julituri.
Să dormim lângă sobă și să visăm că ne jucăm…
deeringsblog 